joi, 5 septembrie 2013

Introspectie sau dialog cu mine, cu cineva sau, nici eu nu stiu!

N-am fost, nu sunt si nu voi fii niciodata usa de biserica, dar tot timpul imi voi asuma responsabilitatea pentru tot ceea ce tine de actiunile sau cuvintele mele ... Gresesc si eu, sunt doar un om, desi cateodata vreau sa cred ca sunt mai mult de atat si ca pot schimba lumea.
Nu cred ca sunt nici primul nici ultimul care crede asta. Si chiar atunci, in acel moment in care crezi ca ai reusit, viata iti trage o palma de pici in cur si nu sti cum sa te ridici ...
Te gandesti ce sa faci sa treci peste, si daca nu te tii tare cu psihicul cazi intr-o depresie de nu te mai scoate nici cel mai bun psiholog, e doar un pas de la normalitate la nebunie si nici o bariera intre ele ... Spun asta pentru ca stiu, stiu foarte bine cum e in conditiile in care eu sunt cu un picior intr-o parte si cu celalalt in cealalta parte, si sunt tot mai mult atras de intunericul nebuniei, de curiozitatea a ceea ce ar putea fi acolo, dar la fel de atras sunt de singura persoana care ma tine in balans, care imi ofera echilibrul, poate cea mai speciala persoana din viata mea pe care o apreciez enorm, o persoana care a reusit sa ma schimbe desi era la cateva sute de km de mine, care a reusit sa ajunga intr-un punct unde multi au incercat si au esuat...E ciudata senzatia dar in acelasi timp placuta...e ciudat cand te gandesti ca ai stat cu cineva 2 ani de zile si nu s-a schimbat nimic, iar dupa o perioada apare o persoana pe care n-ai vazut-o niciodata si doar i-ai auzit vocea si te-a dat peste cap dar la modul bun...e placut sa vad ca exista cineva care poate face asta, ca exista persoana aceea care atunci cand o aud, zambesc cu gura pana la urechi si topai prin casa ca un copil tembel ce a primit ciocolata preferata.Ma bucur ca exista persoana care sa ma faca sa imi doresc sa se opreasca timpul in loc cand sunt in preajma ei
As vrea sa v-o pot, descrie dar e dincolo de cuvinte...e magica.
Urmeaza reintalnirea si simt cum ma cuprind emotiile incetul cu incetulm iar dorul de ea ma inteapa ca o baioneta bine ascutita dar, pana cand o voi revedea, pozele cu ea sunt badajele ce acopera ranile dorului.